Casa lui Solomon

Proiect CNCSIS ID (1600):

„Casa lui Solomon”, filosoful rege şi pedagogia virtutii: utopiile modernitatii ca proiect educativ

Prezentare generala

Director de proiect: Dana Jalobeanu


Un nou domeniu de studiu: componenta morală a „revoluţiei ştiinţifice”

O direcţie de studiu relativ recentă pe plan internaţional investighează dimensiunile morale ale „revoluţiei ştiinţifice” văzute ca un mare proiect de reformă a persoanei umane (Gaukroger, 2001, Jones, 2006, Jalobeanu, 2008). Forma pe care o ia acest proiect este cea a unei „noi filosofii” (deşi în fapt este vorba mai curând de o rescriere şi actualizare a unei sinteze de filosofie antică) iar ştiinţa modernă este doar produsul lui secundar. Dacă în urmă cu 10 ani, proiectele moral-politice ale unor autori precum Francis Bacon, Robert Boyle, Samuel Hartlib, Jan Amos Comenius etc., erau citite mai ales prin prisma dezbaterii „internalism-externalism” sau a „politicii ştiinţei”, ca sub-produse ideologice ale revoluţiei ştiinţifice, din perspectiva direcţiei de studiu de care vorbim, lucrurile stau tocmai pe dos: gândirea secolului al XVII-lea este văzută ca având în primul rând o dimensiune morală (practică) şi abia apoi una teoretică. Proiectul baconian al marii instaurări, de pildă, este citit plecând de la problema reconstruirii unei persona pentru noul filosof (Gaukroger, 2001) şi abia apoi ca proiect „ştiinţific”. Baconianismul secolului al XVII-lea este văzut ca funcţionând în primul rând la nivel moral, politic şi „utopic”, chiar în interiorul comunităţilor savante, şi abia apoi ca apanaj al noii filosofii experimentale. Ştiinţa experimentală propriu-zisă este investigată din perspectiva dimensinilor ei morale, ca proiect pedagogic de configurare morală a unui nou tip de filosof, a unui nou tip de integrare în comunitate.

Proiectul nostru se integrează în această nouă direcţie de studiu. Este vorba despre o cercetare istorico-filosofică, cu o puternică componentă interdisciplinară, pe un obiect de studiu complex şi eterogen: o serie de scrieri foarte puţin sau deloc cunoscute (unele rămase în manuscris), greu de catalogat, care au, totuşi, în comun dimensiunea „utopică” („pansofică”, în sensul folosit de Manuel, Manuel, 1979), morală şi pedagogică, precum şi un anumit mod de a citi şi recupera o parte importantă a unui anumit tip de platonism moral (socratic şi „stoicizant”). La prima vedere foarte diverse, aceste scrieri au în comun preocuparea pentru reforma morală şi cognitivă a persoanei umane, precum şi figura, proiectele neterminate şi scrierile lui Francis Bacon. Vom investiga astfel scrieri care continuă sau interpretează faimoasa „utopie” baconiană, Noua Atlantidă, proiecte educative sau de reformă socială care se revendică de la Francis Bacon, scrieri şi corespondenţă filosofică cvasi-necunoscută regăsită recent în arhiva de manuscrise şi corespondenţă a lui Samuel Hartlib, două traduceri în franceză ale Noii Atlantide (din 1631 şi 1704) care reprezintă principalele vehicole de transmitere a ideilor lui Bacon înspre generaţia Enciclopediei, scrierile puţin cunoscute ale lui Jan Amos Comenius (dintre care unele au fost redescoperite abia în secolul XX) etc. Unele dintre aceste scrieri n-au fost niciodată citite în contextul pe care-l propunem, unele dintre ele au fost complet necitite în ultima sută de ani. Proiectul nostru îşi propune să capteze uimitoarea unitate din spatele diversităţii, punând în evidenţă un interesant corp de scrieri de filosofie morală care se ocupă, toate, de acelaşi lucru: posibilitatea de a „reforma” natura umană căzută şi de a educa virtutea cu ajutorul unei „noi filosofii” sau cu ajutorul „noilor ştiinţe”.
Top

Problema

Influenţa extraordinară pe care o exercită scrierile lui Francis Bacon de-a lungul secolului al XVII-lea şi al XVIII-lea nu a fost niciodată îndeajuns explicată. Unii autori au invocat caracterul programatic al operei baconiene, alţii apartenenţa unora dintre scrierile sale la genul utopic; a fost discutat modul în care scrierile baconiene au captat unele dintre ideile de reformă – morală, politică sau religioasă – ale timpului său. Nici una dintre explicaţii nu este însă suficientă. De altfel, impactul influenţei baconiene asupra gândirii secolului al XVII-lea este încă insuficient cunoscut. Explorări relativ recente redeschid discuţii mai vechi privitoare la „baconianismul” ştiinţei moderne sau la influenţa scrierilor baconiene asupra diferitelor sfere de activitate intelectuală în secolul al XVII-lea. Proiectul nostru încearcă să ofere o explicaţie alternativă, investigând scrierile baconiene în contextul intelectual în care au apărut. Vom arăta că proiectul baconian de reformă a cunoaşterii este doar o variantă a unui tip de încercare foarte prezent în epocă, un construct teoretic vizând reforma morală a persoanei umane. Scrierile lui Bacon aparţin unui gen; acesta nu este însă nici „utopia”, nici manifestul filosofic, nici filosofia modernă – toate, constructe ale modernităţii, nefamiliare secolelor XVI-XVII – ci unul ale cărui tipologii s-au pierdut şi trebuie redescoperite. Popularitatea scrierilor lui Bacon se datorează tocmai apartenenţei lor la acest gen filosofic şi literar, faptului că, în cadrul codurilor de lectură ale epocii, reuşesc să strălucească printre alte scrieri de acelaşi gen. În cadrul proiectului, vom explora o serie de scrieri despre care suţinem că aparţin acestui gen, reconstituind tipologia unui alt mod de a filosofa decât cel al modernilor, mai familiar antichităţii, binecunoscut umaniştilor Renaşterii şi încă prezent în modernitatea timpurie.
Top


Ipoteza de lucru

Ce au în comun toate aceste scrieri este o „viziune” antropologică şi o teorie a educaţiei de sorginte platoniciană, originând în problema majoră a Republicii: cum se pot selecţiona „regii filosofi” şi care este educaţia adecvată pentru cultivarea sufletului? Răspunsul lor constituie o interesantă sinteză între (neo)platonismul renascentist şi o teorie stoică a virtuţilor: intelectul uman „căzut” (ca urmare a alungării din Rai) conţine nu reminiscenţe ale formelor şi ideilor ci „seminţe de virtute şi cunoaştere” care, printr-un îndelungat proces teoretic şi practic, sub îndrumarea unui maestru, pot fi cultivate şi dezvoltate. Reluând ceva din sensul primar al filosofării, aceste scrieri conturează o „cultură a minţii” (culture of the mind) aflată la graniţa dintre filosofia morală, metafizică şi epistemologie, o disciplină cu interesante implicaţii politice. Cultivarea minţii nu este numai un proces dificil şi îndelungat, este şi un proces cu dimensiuni comunitare. Teoria educţiei dezvoltată de Platon în Republica pleacă de la premisa că sufletul uman poate ajunge la cunoaştere, poate fi perfectibil datorită faptului că poartă în interiorul său reminiscenţe ale divinităţii. De aceea, una dintre modalităţile prin care se poate dobândi cunoaşterea este reactivarea memoriei. Ce urmăreşte proiectul nostru să demonstreze este că nu doar componenta divină a formelor şi ideilor, existentă deja în stare latentă în interiorul sufletului, este în măsură să determine declanşarea şi perfectarea procesului cunoaşterii, ci o anumită dispoziţie particulară pe care o are sufletul, tot de origine divină, şi anume virtutea este cea care îl determină pe filosof să pornească pe drumul cunoaşterii. Fără a deţine această componentă etică, procesul cunoaşterii nu ar fi servit filosofului în exercitarea funcţiei sale de conducător al cetăţii. Latura etică a procesului cunoaşterii este cea care îl face să devină un bun conducător. Iar acest aspect moral care vine să întregească procesul cunoaşterii este posibil doar datorită faptului că sufletul uman conţine în interiorul său acele particularităţi etice care sunt virtuţile, virtuţi care sunt tot de factură divină. Aspectul moral al procesului educaţional dezvoltat de Platon în Republica nu vizează doar cultivarea sufletului văzut ca un proces autarhic, ci educarea filosofilor regi are o componentă morală aplicabilă întregii cetăţi. Credem că întrebarea la care Platon a încercat să răspundă a fost următoarea: cum poate procesul cunoaşterii, văzut ca o educaţie adecvată pentru cultivarea sufletului, să determine un procedeu coerent de selecţionare a regilor filosofi, astfel încât aceştia să devină maeştrii morali ai cetăţii? Pentru că procesul cunoaşterii nu este doar un proiect laborios, ci este un proces cu puternice dimensiuni morale, care vizează întreaga cetate.

Aceasta intrebare este reluata de recitirile succesive ale renasterii, si aceasta intrebare se regaseste in toate utopiile modernitatii. In secolul al XVII-lea, sub influenţa scrierilor lui Francis Bacon, dar şi a neo-stoicismului, educaţia morală ajunge să fie prezentată ca parte integrantă a unui proiect comunitar şi utopic al cărui model este o frăţie a înţelepţilor sau o societate a filosofilor. În secolul al XVII-lea, „Casa lui Solomon”, instituţia emblemă a baconianismului englez, ajunge să fie eticheta multor întreprinderi de acest gen.
Top

Reconfigurări istorice şi istoriografice

În ultimii 10 ani în special, lumea anglo-saxonă a trăit o mini-revoluţie intelectuală în domeniul larg al istoriei intelectuale: înlocuirea unei istorii disciplinare cu o istorie a ideilor organizată problematic. O astfel de abordare a reconfigurat harta intelectuală a secolului al XVII-lea şi a modificat substanţial modul în care sunt abordate astăzi anumite subiecte. Unul dintre domeniile în care aceste modificări sunt extrem de vizibile sunt studiile scrierilor lui Francis Bacon şi a influenţei pe care o exercită acestea în secolul al XVII-lea. După ani buni în care studiul lui Bacon se rezuma la câteva articole elaborate de autori specializaţi în studii culturale sau membrii ai catedrelor de engleză de la universităţile americane sau britanice, noua orientare istoriografică a dus la explozia investigaţiilor istorico-filozofice a marelui proiect baconian de refromă a cunoaşterii, a surselor lui, a influenţei şi impactului lui în epocă etc. Proiectul nostru beneficiază de experienţa directorului de proiect în acest domeniu şi de relaţiile stabilite de-a lungul anilor cu echipa care realizează The Oxford Francis Bacon (ale cărei volume apărute până acum au devenit deja „ediţia standard” în lume anglo-saxonă). Reconfigurarea studiilor baconiene a repus pe tapet o serie de întrebări la care se credea că s-a răspuns deja, ca, de pildă, problema „baconienilor” secolului al XVII-lea. Cât de mare este influenţa scrierilor lui Bacon şi în ce cercuri? Cine şi cum citeşte Noua Atlantidă? La ce nivel se difuzează programul baconian de reformă a cunoaşterii şi cum funcţionează dimensiunile lui morale? În cadrul mai multor stadii de cercetare la Warburg Instiutute, London (2006-2007), directorul de proiect a lucrat cu dr. Guido Giglioni la unele din aceste chestiuni. In prezent, Dana Jalobeanu este membru al unui proiect internaţional Bacon and the Baconians, al cărui director este prof. Peter Anstey, de la University of Otago, New Zeeland.

În jurul aceloraşi chestiuni, domeniul conturat mai sus se intersectează cu un alt mare domeniu de studiu care a suferit o interesantă reconfigurare istorică şi istoriografică, şi anume domeniul care studiază modul în care modernii (din secolele XVI-XVII) i-au citit şi recuperat pe „antici”: domeniul „surselor filosofice alternative ale revoluţiei ştiinţifice”. După ce o mare atenţie a fost acordată în special scepticismului şi atomismului antic ca „alternative” la aristotelismul scolastic, în ultimii ani au fost în special investigate posibilele surse neoplatonice ale unor concepte sau teorii esenţiale pentru modernitate. O direcţie relativ recentă propune reconsiderarea surselor stoice ale modernităţii. Aici s-a înaintat mai puţin datorită dificultăţilor specifice ale domeniului (transmiterea ideilor stoice fiind un subiect a cărui dificultate este notorie) şi inaccesibilităţii surselor (principalele tratate neostoice, extrem de populare în secolul al XVII-lea n-au cunoscut reeditări moderne, iar unele n-au fost niciodată traduse). În ultimii ani au avut loc o serie de încercări de creionare a unui mare domeniu de studiu care să investigheze sursele stoice ale modernităţii (au avut loc în primul rând o serie de conferinţe interesante, se lucrează în prezent la primele traduceri în engleză a tratatelor stoice ale lui Justus Lipsius – la Warburg Insitute şi la Universitatea din Ghent, au apărut o serie de articole relevante care semnalează importanţa şi lipsa unui asemenea domeniu etc).
Top

Cultura minţii: filosofie morală, epistemologie, filosofie politică

Proiectul nostru propune să exploreze la intersecţia dintre cele două domenii enumerate mai sus, un corp de scrieri etichetate de obicei ca „utopice”, de factură extrem de diversă, unele foarte puţin cunoscute, sub ipoteza de lucru enunţată mai sus. Vom investiga modul în care aceste texte conturează, sub eticheta largă a reformei morale, o teorie a educaţiei care pleacă de la premisa că mintea umană, deşi coruptă, este perfectibilă, propunând ca metodă de educare o filosofie practică şi eclectică numită uneori o „cultură a minţii” sau o cultivare a minţii (culture of the mind, cultivation of the mind). Vom pune în evidenţă dimensiunile morale, comunitare, politice, ale unei asemenea întreprinderi, precum şi modul în care aceasta se înscrie pe coordonatele unui „baconianism” caracteristic pentru secolul la XVII-lea şi pentru începuturile modernităţii. Proiectul nostru vrea să demonstreze faptul că o asemenea grilă de lectură ne va oferi o cu totul altă înţelegere a aşa numitelor utopii ale modernităţii, precum şi un mare potenţial pentru cercetări ulterioare. Pornind de la modul în care se citeau între ei primii dintre moderni, punând la lucru categoriile folosite atunci şi folosind la maximum avantajele trans-disciplinarităţii, credem că vom oferi o interesantă re-evaluare a unor teme de studiu clasice, precum şi a altora, mai puţin studiate.
Top

Etapele proiectului

  1. Republica ca proiect educaţional
Componenta pedagogică a umanismului Renaşterii este potenţată de recitirea Republicii ca proiect educaţional (Rorty, 1998, Moes, 2001). Dintre temele repuse în discuţie, unele se referă chiar la redefinirea rolului filosofului în cetate. O serie de studii recente arată, de pildă, felul în care putem citi Utopia lui Morus ca pe o critică a teoriei platoniciene a educaţiei, ca pe un răspuns la întrebarea privitoare la procesul de selecţie prezent în educaţie. În mod similar, o parte dintre încercările de a elabora o filosofie morală alternativă la aristotelism pornesc în mod esenţial de la o citire a lui Platon în cheie socratică şi de la modelul educaţional din Republica. Modul în care omul poate fi prins într-un continuu proces de auto-educaţie şi dobândire a virtuţii, asocierea continuă între virtute, cunoaştere, morală şi politică este o caracteristică a recitirii surselor antice prin grila preocupărilor umanismului creştin. Una din etapele proiectului nostru priveşte clarificarea acestei grile de lectură. Într-o primă fază a proiectului, punând la lucru cercetări de arhivă şi un seminar interdisciplinar de prelucrare a rezultatelor, vom explora modul în care unii dintre cei mai importanţi „utopişti” ai secolelor XVI-XVII (şi în special Erasmus, Morus, Campanella, Andreae şi Bacon) citesc şi interpretează una dintre problemele centrale ale „Republicii”, şi anume educaţia „regilor filosofi”. Pornind de la o regândire a problemei platonice şi în condiţiile restrictive ale antropologiei creştine, proiectul educaţional platonician este reluat, interpretat şi rafinat.
Top

  1. Rolul pedagogic al filosofului: neo-stoicism şi protestantism
Există cel puţin două reluări interesante ale proiectului platonician care schimbă gama de întrebări asociate cu teoria educaţiei. Unul dintre aceste proiecte este cel propus de neo-stoicismul sec. XVI-XVII: o combinaţie între antropologia creştină a căderii şi salvării calată pe tema stoică a „seminţelor cunoaşterii şi virtuţii”. Din această perspectivă, rolul pedagogic al filosofului se modifică: modelul nu mai este regele filosof ci învăţătorul, maestrul care reuşeşte să trezească în concetăţenii săi dorinţa de vindecare prin intermediul filosofiei, respectiv cel care contribuie, printr-o angajare directă în procesul educativ, la desăvârşirea morală şi intelectuală a discipolilor. Studii recente (Todd, 1999, Carabin, 2004)) au pus în evidenţă modul în care o astfel de tendinţă este puternic dezvoltată mai ales în mediile culturale în care recuperarea stoicismului se face pe filieră protestantă. Al doilea pas al proiectului nostru ar fi să verificăm, pe câteva studii de caz concrete, în ce măsură o astfel de ipoteză de cercetare poate fi susţinută. Vom investiga scrierile „stoice” ale unuia dintre principalii factori cheie, propagarea „renaşterii stoice” în secolul al XVII-lea, Phillippe Dupplessis Mornay şi pe cele ale unuia dintre propagatorii calvinismului, Simon Goulart.

A doua importantă rescriere a proiectului educativ platonician este ceva mai târzie şi poate fi numită cu un nume generic: pansofia. Proiectele pansofice (foarte diverse, aici putând fi citaţi o serie de autori, de la Bruno la Comenius, de la Johann Valentin Adreae până la Leibniz) urmăresc o reformă morală şi intelectuală „totală” a omului aflat în căutarea virtuţii, propun o transformare radicală, o vindecare completă a sufletului uman căzut, un proces descris adesea ca un fel de „iluminare”. Important este că în acest proces, spre deosebire de varianta calvinistă, omul este cel care, prin cunoaştere, se întoarce dinspre nebunia şi superfluitatea lumii înspre virtutea, adevărul şi lumina lui Dumnezeu, punând la lucru seminţele de virtute şi cunoaştere cu care este înzestrat în mod natural. Nu întâmplător, gânditorii din a doua categorie sunt preponderent luterani (sau aparţin unor secte „entuziaste” ca frăţia moravă din care face parte Comenius). Proiectul nostru îşi propune să cartografieze acest teritoriu puţin cunoscut, insistând în special asupra scrierilor utopice şi pansofice ale lui Andreae şi Comenius.
Top

  1. Casa lui Solomon ca model de agregare sau ideal moral-politic: continuări ale Noii Atlantide
În paralel cu celelate etape ale proiectului, vom urmări modul în care problemele discutate mai sus se reflectează şi se propagă în cea mai influentă din scrierile baconiene, Noua Atlantidă, cea care va deveni modelul pentru proiecte succesive de reformă a cunoaşterii, moravurilor, comunităţilor savante sau religioase. Vom explora nu atânt contextul în care a fost scrisă, cât cel în care a fost receptată Noua Atlantidă, explorând câteva dintre continuările ei directe sau din proiectele de a construi o societate utopică pe modelul Casei lui Solomon.
Top


Avantajele trans-disciplinarităţii si membrii proiectului

Proiectul nostru îşi propune să realizeze joncţiunea dintre domeniile enumerate mai sus, explorând modul în care o serie de rescrieri şi reinterpretări ale proiectului baconian de reformă a persoanei umane (şi, în special, rescrieri şi interpretări ale utopiei baconiene Noua Atlantidă) au conturat un subiect de studiu în secolul al XVII-lea. Literatura rezultată avea ca scop reforma morală şi cognitivă a intelectului uman, se revendica de la o serie de surse care ar putea fi larg definite ca „stoice” (deşi este vorba mai curând de literatură neostoică şi senecană), avea o importantă componentă utopică şi pedagogică. Pentru a putea explora acest corp de scrieri, vom altcătui o echipă interdisciplinară de tineri cercetători cu competenţe complementare. Directorul de proiect, Dana Jalobeanu, lucrează de mai mulţi ani asupra surselor antice ale scrierilor baconiene şi investighează modul în care sunt ele receptate în epocă. Ei i se adaugă Sorana Corneanu, lector la catedra de engleză a Universităţii Bucureşti, o tânără cercetătoare care a finalizat recent o teză de doctorat care investighează modalităţile de cultivare a minţii în Anglia secolului al XVII-lea. Colaborarea dintre Dana Jalobeanu şi Sorana Corneanu pe subiectul culturii minţii datează din 2005. Din echipă mai face parte drd. Oana Matei, doctorand la Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti şi asistent la Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”. Proiectul propune angajarea a încă doi membri, tineri doctoranzi ca asistenţi de cercetare.
Top


Bibliografie selectivă

Surse primare (selecţie):

Pierre Amboise, La philosophie de Francois Bacon, Paris, 1631

An extract by Mr. Bushell of his late abridgement of the Lord Chancellor Bacon’s philosophical theory in mineral prosecutions, London, 1660, 9-16

Robert Burton, The Anatomy of Melancholy¸ London, 1668

Jan Amos Comenius, Via Lucis, Vestigata & Vestiganda, h.e. Reationabilis disquisitio, quibus modis intellectualis Animorum Lux, Sapientia, per omnes Omnium Hominum mentes… , Amsterdami, Apud Christiphorum Cunradum, Typographum, 1668

Jan Amos Comenius, A patterne of universal knowledge, London, 1651

Jan Amos Comenius, Natural philosophie reformed by the divine light, London, 1651

John Glanvill, Anti-fanatical religion and free philosophy. In a continuation of New Atlantis, in Essays on several important subjects on philosophy and religion, London, 1676

Samuel Hartlib, A description of the famous kindgome of Macaria, shewing its excellent government; wherein the inhabitants live in great prosperity, health and happinesse, the king obeyed, the nobles honoured, and all good men respected, vice punished, and virtue rewarded, An example to other Nations, London, 1641

The Advice of W. P to Mr. Samuel Hartlib for the Advancement of some particular parts of learning, London, 1647

John Dury, The reformed library keeper, with a supplement to the reformed school as subordinate to colleges in universities, London, 1650

Bibliografie secundară (selecţie):

D. R. Dickson, The Tessera of Antilia. Utopian Brotherhood and Secret Societies in the Early Seventeenth Century, Leiden, 1998

J.A. Guenguen, „Reading More’s Utopia as a criticism on Plato”, Albion, 10, 1978, 43-54

Mathew Jones, The good life in the scientific revolution, Princeton University Press, 2006

William Lynch, Solomon’s Child: Method in Early Royal Society of London, New York, 2001

William Lynch, „A society of Baconians? The Collective development of Bacon’s method in Royal Society of London”, in J. Solomon, G.Martin Gimelli, Francis Bacon and the Reconfiguring of Early Modern Thought, London, 2006, 173-203

M. Moes, „Plato’s conception of the relation between moral philosophy and medicine”, Perspectives in Biology and Medicine, 44, 2001, 353-67

A.O. Rorty, „Plato’s Counsel on Education”, Philosophy, 7, 1998, 157-178

Top